Zaza ne întreba acum vreo două săptamini cum sînt nopţile şi zilele noastre. Cum nu cred că ne întreba dacă dormim bine, deşi dormitul e unul din hobbyurile noastre (deci, răspunsul e da), pot să înţeleg că se referă la viaţa noastră în general. In caz că leapşa nu a expirat dat fiind zilele şi nopţile scurse, ne ducem visători mîna la falcă (amindoi), răşchirăm doct în aer degetul mic, şi zicem aşa :
In zilele noastre călătorim des, în interesul de servici al altora. Căscăm, la revedere pe scări şi la gară. In trenuri întilnim uneori copii în excursie cu şcoala, cu rondele de carton legate de gît cu sfoară : « Jupiler, les hommes savent pourquoi » pe-o parte, numele, adresa şi telefonul pe cealalta (fiindcă sîntem in Belgia). Trenurile se pierd uneori, deşi rămîn pe şine. Privelişti nebănuite se oferă gratis ochilor exasperaţi. Poţi sa te bucuri, daca ştii de ce. Recent, soarele a început să facă parte din zilele noastre – cam două, trei ore pe zi. Nopţile sînt aşteptate cu durere, colac sub pături, sub stele fluorescente, sforăituri fine, tirbişin şi cam asta e tot ce mai poate fi zis.
Vai, adorabil.
VAI!