Transportul pe şine a cunoscut o evoluţie uimitoare in Elveţia. Începând cu memorabila data de 19 iunie 1862, elveţienii au perfecţionat continuu tehnologia acestui sistem de transport, îmbinînd ştiinţele exacte cu preocuparea pentru o lume mai bună. Astfel, dacă primul tramvai a fost tras de cai, avansul tehnologic actual permite integrarea cu succes a şoriceilor. Dar nu la tracţiune, cum aţi fi tentaţi sa credeţi.
Un sistem deosebit a fost dat în folosinţă recent la Geneva. Pornind de la constatarea că şoriceii flămînzi provoacă an de an daune de milioane de Euro în bugetul familiilor elveţiene, cercetătorii elveţieni au imaginat un sistem prin care aceste apucături pot fi aduse în sprijinul progresului. Echipele pluridisciplinare au avut ideea de a utiliza şoriceii pentru compostarea biletelor de tramvai.
Deoarece Elveţia e o ţară foarte bogată, designeri, artizani şi bucătari şi-au dat mîna pentru a fabrica biletele de tramvai din emental, acesta fiind un tip de brînză care se găseşte efectiv pe toate drumurile, şi de care, elveţienii s-au cam şi saturat. Astfel, cu cheltuieli minime, cercetătorii au pus in funcţiune un lanţ de producţie al acestor bilete mai puţin obişnuite.
În fiecare tramvai, în apropierea şoferului, există de curînd un şoricel, ataşat comod cu o mică centură de siguranţă, care perforează cu plăcere mica bucata de emental pe care fiecare călător i-o vîră sub nas. În caz de indigestie şoferul are grijă să-l şteargă la bot cu o cîrpişoară parfumată, fiindcă după cum se ştie, în Elveţia, curăţenia e sfîntă. Pentru ocazii de leşin provocat de îmbuibare, şoferul are de asemenea un bureţel îmbibat cu oţet. La capătul liniei, şoriceii îmbuibaţi sînt înlocuiţi cu şoricei flămînzi. Dacă şoricelul taxator devine sătul înainte de capătul liniei, atunci pasagerii pot circula gratis. Acest lucru nu se întîmplă totuşi prea des, fiindcă ne găsim în Elveţia, unde treburile merg întotdeauna ca unse cu slănină.
După doar cîteva luni de folosire, sistemul se dovedeşte un succes: pagubele produse de şoricei au fost reduse cu milioane de euro, iar elveţienii au devenit şi mai fericiţi – gestul de hrăni zilnic o vietate a schimbat viaţa multora. Elveţia a dat înca o data un exemplu de civilizaţie şi umanitate, tone de hîrtie care ar fi fost necesare fabricării cartelelor de tramvai sînt astfel salvate: calculele arătînd că o suprafaţa de pădure egală cu cinci stadioane poate fi cruţată an de an.
/RR

asa da. de ce la altii se poate, numai la noi nu?
finca la noi inca e bataie pe cascaval
Nu e cam mare soarecele asta, sa mearga cu autobuzu… Sau asa or fi soarecii în Elvetia?
Michi! Bine ai revenit in bazinul nostru cu mingiutze! E mare soarecele…ai fler domle!si simtz de observatzie…Asa e, in Elvetia, doar soarecii peste o anumita virsta (ramine confidentiala) pot merge cu autobuzul. E vorba aici de responsabilitate in meseria de taxator si nu in ultimul rind de un contract, shtampilat cu dintzii, doar la deplina maturitate.
Roza, nu te supara ca intreb, da’ tu si cu soarecele asta helvetsian sunteti cumva rude, ca acuma observ ca si el are obrajii roz… Sau or fi roz de la caldura din tramvai si de la prea mult cajcaval?
Michi, cred ca tu vrei sa-mi ceri o poza si nu indraznesti. Uite aici una destul de reusita, fa clic : http://cronice.files.wordpress.com/2007/05/omida.jpg
E, ce zici?