v-aţi săturat de “literatură” şi de falsele aventuri ale falselor lesbiene cu tendinţe sinucigaşe imaginare sau de mizerabilii prefăcuţi, depresivi la comandă pe aleile bine iluminate ale propriului ego sau de drogaţii care au fumat odată marijuana la o petrecere şi au coborît astfel în infernul drogurilor, de unde au reuşit să scape peste jumătate de oră mai rebeli ca niciodată, sau dacă vi-e silă de cărămizile de cinci sute de pagini de bălegar dictate de glasul interior al constiinţelor cosmice sau dacă vi-e silă de minciuna şi rîgîitul satisfăcut al literaturii “de bună calitate” sau dacă vi-e doar silă si simţiţi nevoia de răzbunare: ei bine, există totuşi o soluţie. Vă recomand cea mai mişto carte a anului în topul personal, o carte paranoică, agresivă, umoristică şi rea, sinceră pînă la minciuna delirantă şi totuşi adevărată de la cap la coadă:
Hunter S. Thompson – Fear and Loathing in Las Vegas.
Nu e o carte pentru toată lumea, şi nici de citit în fiecare zi, dar asta o face şi mai preţioasă. Iată o mostră de stil mitraliat care mă mîngîie pe suflet:
„Why bother with newspapers, if this is all they offer? Agnew was right. The press is a gang of cruel faggots. Journalism is not a profession or a trade. It is a cheap catch-all for fuckoffs and misfits- a false doorway to the backside of life, a filthy piss-ridden little hole nailed off by the building inspector, but just deep enough for a wine to curl up from the sidewalk and masturbate like a chimp in a zoo-cage.”
Filmul lui Terry Gilliam e doar umbra ideii, o încercare onesta, nici nu avea cum să fie mai mult.
Paul Westerberg – Unsatisfied
/C
******************************************************************************************************
Blogul e tot închis, numai ca în sfîrsit am intrat în vacanta, ceea ce înseamna ca de data asta vom disparea “de-a binelea” pentru doua saptamîni.
******************************************************************************************************
