Intrăm într-o seară la spălătorie (în Troy, NY) să recuperăm rufele. Mie mi-e lene, nu ţin musai să intru, ce să văd ?
« Hai mă, să vezi şi tu o spălătorie …»
« Păi am mai văzut …»
Inăuntru e cald, e muzică (de la televizorul din perete) şi un buchet de liliac într-un vas.
« Cum, au şi bude ? »
« Da, mă, de ce, la voi nu au ? »
« Nu ! La noi au doar maşinile de spălat »
«…. He ….»
« Ei, na ! Wireless pentru clienţi ? Păi, adică io pot să vin cu laptopu’ şi să mă eternizez aici pe net ? »
« Păi de ce să stai aici fată, că tot campusul e wireless ! Aici stai doar cît speli rufele, şi asta dacă n-ai încotro. Tu nu vezi că nu stă nimeni să piardă timpul p’aici ?»
/Roza
nu stiu care e chestia… sint hotspoturi peste tot, si-n curind o sa vrei sa traiesti si fara ele… ca si de automatele cu coca-cola, mare bucurie, ce sa zic…intr-o zi o sa vrei
sa bei braga, si nu o sa mai fie braga… sau o sa vrei sa bei apa, si o sa fie doar braga…si tot asa, sa fim noi sanatosi
@Michi: io nu vorbeam de hotspoturile alea de care avem si noi o droaie vara (din cauza de sparturi in acoperisul de stuf), io ziceam ca uite cum intinde americanu’ rufele fara sa aiba “sirma maaa”!